Celuloza polianionică (PAC) și carboximetil celuloza de sodiu (CMC) sunt două tipuri de eteri de celuloză care au structuri și proprietăți chimice similare, dar diferă în unele aspecte cheie.

PAC este un eter de celuloză solubil în apă, care are un grad ridicat de substituție, ceea ce înseamnă că un număr mare de grupări carboximetil sunt atașate de coloana vertebrală a celulozei. PAC este utilizat în mod obișnuit ca vâscozifiant și reducător de pierderi de fluid în fluidele de foraj petrolier, datorită proprietăților sale excelente de reținere a apei, stabilitate și îngroșare.

CMC, pe de altă parte, este un eter de celuloză solubil în apă care este utilizat pe scară largă ca agent de îngroșare, liant și stabilizator în diverse industrii, inclusiv în industria alimentară, farmaceutică, cosmetică și producția de hârtie. CMC este produs prin reacția celulozei cu acidul monocloroacetic pentru a introduce grupări carboximetil în coloana vertebrală a celulozei. Gradul de substituție al CMC este mai mic decât cel al PAC, dar oferă totuși o bună retenție a apei, stabilitate și proprietăți de îngroșare.

Deși atât PAC cât și CMC sunt eteri de celuloză cu proprietăți similare, ele diferă în unele aspecte cheie. De exemplu, PAC este utilizat în mod obișnuit în industria de foraj petrolier datorită gradului său ridicat de înlocuire și proprietăților excelente de reducere a pierderilor de fluide, în timp ce CMC este utilizat într-o gamă mai largă de industrii datorită gradului său mai scăzut de înlocuire și versatilității în diverse aplicații.

În general, PAC și CMC sunt ambii eteri de celuloză importanți, cu proprietăți și aplicații unice. În timp ce PAC este utilizat în principal în industria de foraj petrolier, CMC are o gamă mai largă de aplicații în diverse industrii datorită versatilității și gradului mai scăzut de înlocuire.