Producerea eterului de celuloză pură presupune mai multe etape, pornind de la extracția celulozei din materiale vegetale până la procesul de modificare chimică.
Aprovizionare cu celuloză: Celuloza, o polizaharidă găsită în pereții celulari ai plantelor, servește drept materie primă pentru eterii de celuloză. Sursele comune includ pulpa de lemn, bumbacul și alte plante fibroase precum iuta sau cânepa.
Pulping: Pulpingul este procesul de separare a fibrelor de celuloză de materialul vegetal. Acest lucru se realizează de obicei prin mijloace mecanice sau chimice. Pulparea mecanică implică măcinarea sau rafinarea materialului pentru a separa fibre, în timp ce prelucrarea chimică, cum ar fi procesul kraft, utilizează substanțe chimice precum hidroxidul de sodiu și sulfura de sodiu pentru a dizolva lignina și hemiceluloza, lăsând celuloza în urmă.
Albire (Opțional): Dacă se dorește o puritate ridicată, pulpa de celuloză poate fi supusă unui proces de albire pentru a îndepărta orice lignină, hemiceluloză și alte impurități rămase. Dioxidul de clor, peroxidul de hidrogen sau oxigenul sunt agenți de albire obișnuiți utilizați în această etapă.
Activare: Eteri de celuloză sunt preparați în mod obișnuit prin reacția celulozei cu hidroxizi de metale alcaline pentru a forma un intermediar de celuloză alcalină. Această etapă implică umflarea fibrelor de celuloză într-o soluție de hidroxid de sodiu sau hidroxid de potasiu la o temperatură ridicată. Această etapă de activare face celuloza mai reactivă față de eterificare.
Eterificare: Eterificarea este pasul cheie în producerea eterilor de celuloză. Aceasta implică introducerea grupărilor eterice (cum ar fi grupările metil, etil, hidroxietil sau hidroxipropil) în scheletul celulozei. Această reacție este efectuată de obicei prin tratarea celulozei alcaline cu agenți de eterificare cum ar fi halogenuri de alchil (de exemplu, clorură de metil pentru metil celuloză), oxizi de alchilen (de exemplu, oxid de etilenă pentru hidroxietil celuloză) sau alchil halohidrine (de exemplu, propilen oxid pentru hidroxipropil celuloză). ) în condiții controlate de temperatură, presiune și pH.
Neutralizare și spălare: După eterificare, amestecul de reacție este neutralizat pentru a îndepărta excesul de alcali. Acest lucru se face de obicei prin adăugarea unui acid, cum ar fi acidul clorhidric sau acidul sulfuric, pentru a neutraliza alcalii și a precipita eterul de celuloză. Produsul rezultat este apoi spălat cu apă pentru a îndepărta orice substanțe chimice reziduale și produse secundare.
Uscarea: Produsul de eter de celuloză spălat este de obicei uscat pentru a îndepărta excesul de umiditate și a obține forma finală sub formă de pulbere sau granulată. Acest lucru se poate face folosind tehnici precum uscare cu aer, uscare în vid sau uscare prin pulverizare.
Controlul calității: Măsurile de control al calității sunt esențiale pentru a asigura puritatea, consistența și proprietățile dorite ale eterului de celuloză. Aceasta implică testarea produsului pentru parametri precum gradul de substituție, vâscozitatea, distribuția dimensiunii particulelor, conținutul de umiditate și puritatea utilizând tehnici analitice precum titrarea, viscozometria și spectroscopie.
Ambalare și depozitare: Odată ce eterii de celuloză sunt uscați și testați de calitate, aceștia sunt ambalați în recipiente adecvate și depozitați în condiții controlate pentru a preveni absorbția și degradarea umidității. Etichetarea și documentarea corespunzătoare a detaliilor lotului sunt, de asemenea, importante pentru trasabilitate și conformitatea cu reglementările.
Urmând acești pași, este posibil să se producă eteri puri de celuloză cu proprietățile dorite pentru diverse aplicații industriale, inclusiv produse farmaceutice, alimente, cosmetice, textile și materiale de construcție.
Ora postării: Apr-24-2024