Eteri de celuloză sunt utilizați în mod obișnuit ca aditivi în materialele de construcție datorită capacității lor de a modifica proprietățile reologice și mecanice ale materialului. În special, acestea sunt adesea încorporate în mortare de gips pentru a îmbunătăți fluiditatea, lucrabilitatea și aderența. Cu toate acestea, efectul specific al vâscozității eterului de celuloză asupra performanței mortarului de gips nu a fost încă clarificat. Această lucrare trece în revistă literatura existentă pe această temă și discută potențiala influență a vâscozității eterului de celuloză asupra proprietăților mortarelor de gips.
Eteri de celuloză sunt polimeri solubili în apă derivați din celuloză, un polimer natural care se găsește în pereții celulelor plantelor. Ele sunt utilizate în mod obișnuit ca agenți de îngroșare, lianți și stabilizatori într-o varietate de aplicații industriale, inclusiv alimente, cosmetice, produse farmaceutice și materiale de construcție. În construcții, acestea sunt adesea încorporate în mortare pentru a îmbunătăți lucrabilitatea, aderența și durabilitatea.
Gipsul este un mineral natural compus din sulfat de calciu dihidrat. Este utilizat pe scară largă în construcții pentru proprietățile sale rezistente la foc și proprietățile de izolare fonică și termică. Mortarul de gips este folosit în mod obișnuit ca grund pentru pereți și tavane din stuc, precum și pentru lucrările de finisare pentru construcția de gips-carton.
Când se adaugă eter de celuloză la mortarul de gips, acesta poate modifica proprietățile reologice ale amestecului. Reologia este studiul deformării și curgerii materialelor sub stres. Comportarea la curgere a mortarului de gips poate fi caracterizată prin vâscozitatea acestuia, care este o măsură a rezistenței sale la curgere. Vâscozitatea mortarului este influențată de mai mulți factori, inclusiv tipul și concentrația eterului de celuloză, dimensiunea particulelor și distribuția gipsului și raportul dintre apă și ciment.
Eteri de celuloză cu vâscozitate mai mare tind să aibă o influență mai mare asupra comportamentului de curgere a mortarului de gips decât eterii cu vâscozitate mai mică. De exemplu, studiile au arătat că adăugarea de hidroxipropilmetilceluloză cu vâscozitate înaltă (HPMC) la mortarul de gips poate crește vâscozitatea amestecului și poate îmbunătăți lucrabilitatea acestuia, în timp ce HPMC cu vâscozitate scăzută are un efect redus asupra comportamentului de curgere a mortarului. Aceasta arată că performanța mortarului de gips depinde de tipul specific și de vâscozitatea eterului de celuloză utilizat.
Unul dintre principalele avantaje ale încorporării eterului de celuloză în mortar de gips este că îmbunătățește lucrabilitatea amestecului. Procesabilitatea se referă la ușurința cu care un material poate fi amestecat, așezat și compactat. Mortarele din gips cu lucrabilitate ridicată pot fi aplicate pe suprafețe mai ușor, rezultând un finisaj mai neted și mai uniform. Eteri de celuloză pot îmbunătăți lucrabilitatea amestecului prin reducerea incidenței segregării și sângerării, care apar atunci când particulele mai grele din mortar se depun din amestec în timpul construcției.
Pe lângă faptul că afectează lucrabilitatea, vâscozitatea eterului de celuloză va afecta și performanța adezive a mortarului de gips. Aderența este capacitatea unui material de a se lipi de o altă suprafață. Prezența eterului de celuloză în mortarul de gips poate îmbunătăți aderența acestuia la suprafețe prin creșterea zonei de contact și reducerea cantității de aer prins între suprafețe. Eteri de celuloză cu vâscozitate ridicată sunt mai eficienți decât eterii cu vâscozitate scăzută la îmbunătățirea aderenței, deoarece creează o legătură mai puternică între suprafețe.
O altă proprietate importantă a mortarului de gips este timpul de priză, timpul necesar pentru ca amestecul să se întărească și să dezvolte rezistență. Timpul de priză al mortarului de gips poate fi modificat prin adăugarea de eter de celuloză, care poate afecta procesul de hidratare a particulelor de gips. Hidratarea este reacția chimică care are loc atunci când se adaugă apă în gips, având ca rezultat formarea de cristale de sulfat de calciu dihidrat.
Vâscozitatea eterului de celuloză are un efect semnificativ asupra performanței mortarului de gips. Eteri de celuloză cu vâscozitate mai mare pot îmbunătăți procesabilitatea, proprietățile adezive și timpul de priză al amestecului, în timp ce eterii cu vâscozitate mai mică pot avea un efect redus asupra acestor proprietăți. Efectul specific al vâscozității eterului de celuloză depinde de mulți factori, inclusiv tipul și concentrația de eter, dimensiunea particulelor și distribuția gipsului și raportul dintre apă și ciment. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege pe deplin relația dintre vâscozitatea eterului de celuloză și proprietățile mortarului de gips, dar literatura disponibilă sugerează că acesta este un factor important de luat în considerare la formularea materialelor de construcție.
Ora postării: 15-aug-2023