Adezivii de gresie sunt utilizați pe scară largă în proiectele de construcții moderne. Funcția lor principală este de a adera ferm plăcile la suprafața clădirii pentru a se asigura că plăcile nu vor cădea sau nu vor fi. Eterul de celuloză, ca aditiv comun, este utilizat pe scară largă în adezivii de țiglă pentru a -și îmbunătăți performanța.
Componente de bază ale adezivului de țiglă
Adezivii de gresie sunt de obicei compuși din ciment, nisip, eter de celuloză, pulbere de lipici și alți aditivi. Cimentul este utilizat ca material principal de legare pentru a asigura rezistența fundației; Nisipul este utilizat ca umplutură pentru a crește volumul și a reduce contracția; Eterul de celuloză și pulberea de cauciuc sunt utilizate ca modificatori pentru a îmbunătăți performanța de lucru și proprietățile fizice ale adezivului.
Rolul eterilor celulozei
Eterul de celuloză este un compus polimer extras din celuloză naturală. Principalele sale funcții sunt:
Retenția de apă: eterul de celuloză poate îmbunătăți semnificativ capacitatea de retenție a apei a adezivilor din faianță ceramică și poate reduce evaporarea apei, asigurând astfel o hidratare suficientă a cimentului și îmbunătățind rezistența.
Efectul de îngroșare: eterul de celuloză face ca adezivul să aibă o rezistență bună de tixotropie și alunecare, ceea ce facilitează construcția și îmbunătățește efectul de legare.
Îmbunătățirea lucrărilor: eterul de celuloză poate face adezivul mai ușor și mai ușor de funcționat în timpul procesului de construcție, îmbunătățind eficiența și calitatea construcției.
Efectul conținutului de eter de celuloză asupra performanței adezivilor din faianță ceramică
Retenția de apă: creșterea conținutului de eter de celuloză va îmbunătăți semnificativ retenția de apă a adezivului. În timpul procesului de hidratare a cimentului, retenția de apă este esențială pentru asigurarea unei hidratări adecvate a cimentului. Cu cât este mai mare gradul de hidratare, cu atât mai multe produse de hidratare sunt formate din ciment și cu atât rezistența legăturii este mai mare. Prin urmare, o cantitate adecvată de eter de celuloză ajută la îmbunătățirea rezistenței și durabilității adezivului.
Rezistența la lipire: pe măsură ce conținutul de eter de celuloză crește, rezistența de legare a adezivului va crește semnificativ. Acest lucru se datorează faptului că retenția de apă și efectele de îngroșare ale eterului de celuloză permit adezivului să pătrundă mai bine pe suprafața plăcilor ceramice și a substraturilor, îmbunătățind efectul de legare a interfeței. Cu toate acestea, un conținut prea mare de eter de celuloză va duce la vâscozitate excesivă, va afecta funcția de lucru și poate provoca chiar fisuri în adeziv în timpul procesului de uscare, ceea ce la rândul său reduce rezistența la legătură.
Funcționare: eterul de celuloză are un impact semnificativ asupra funcționării adezivilor. O cantitate adecvată de eter de celuloză poate facilita aplicarea și reglarea adezivului în timpul procesului de construcție, poate reduce alunecarea plăcilor ceramice și poate îmbunătăți eficiența construcției. Conținutul de eter de celuloză prea scăzut va face ca adezivul să aibă vâscozitate insuficientă și să alunece ușor; în timp ce conținutul de eter de celuloză prea mare va face adezivul prea vâscos și dificil de construit.
Rezistența la alunecare: Pentru construcția plăcilor de perete, rezistența la alunecare este un indicator important. Eterul de celuloză poate îmbunătăți semnificativ performanța anti-alunecare a adezivului, asigurându-se că plăcile nu vor aluneca în jos după ce au fost lipite. Cercetările arată că o cantitate adecvată de eter de celuloză poate îmbunătăți semnificativ capacitatea anti-alunecare a adezivului, în timp ce prea multă eter de celuloză va îngreuna construcția, deoarece fluiditatea adezivului este prea mică.
Experimente și analiză
Pentru a explora impactul specific al conținutului de eter de celuloză asupra performanței adezivilor din faianță ceramică, se pot efectua următoarele experimente:
Materiale experimentale: utilizați același brand și model de ciment, nisip și pulbere de cauciuc și adăugați conținut diferit de eter de celuloză (cum ar fi 0,1%, 0,2%, 0,3%, 0,4%, 0,5%).
Metode de testare:
Test de retenție de apă: Testați capacitatea de retenție a apei a adezivului sub conținut de eter de celuloză diferit prin metoda de absorbție a apei de hârtie de filtru.
Testul de rezistență la lipire: Conform metodei standard naționale, este testată rezistența de legare la tracțiune a adezivului sub diferite conținuturi de eter de celuloză.
Test de construcția: evaluați ușurința aplicării și rezistenței la alunecare a adezivului prin operațiuni de construcție reale.
Analiza datelor: Analizați statistic datele experimentale, trageți curba relației între conținutul de eter de celuloză și indicatorii de performanță, cum ar fi retenția de apă, rezistența la lipire și funcția de lucru pentru a găsi intervalul optim de conținut de eter de celuloză.
Conținutul de eter de celuloză are un impact semnificativ asupra retenției de apă, a rezistenței la lipire și a funcționării adezivilor din faianță ceramică.
O cantitate adecvată de eter de celuloză poate îmbunătăți semnificativ performanța adezivului, dar un conținut prea mare de eter de celuloză va duce la vâscozitatea excesivă a adezivului, afectând efectul de lucru și de legătură.
Prin analiza experimentală a datelor, intervalul optim de conținut de eter de celuloză poate fi determinat pentru a atinge echilibrul optim al proprietăților adezive.
Controlul rezonabil al cantității de adăugare a eterului de celuloză este cheia pentru îmbunătățirea performanței adezivilor din faianță ceramică. Cercetările viitoare pot explora în continuare efectele diferitelor tipuri de eteri de celuloză asupra proprietăților adezive pentru a dezvolta produse adezive cu gresie mai mare.
Timpul post: 31-2024 iulie